De-a lungul istoriei umanitatii, am fost foarte intrigati de pasajele ascunse ale palatelor, prin care printii paraseau castelul in caz de pericol. Inainte ca aceste incaperi ascunse sa devina o adaugare arhitecturala amuzanta in casele moderne, in trecut, acestea serveau unui anume scop. De cele mai multe ori, scopul era sa i se permita cuiva sa se ascunda sau sa scape de un anume pericol. In alte timpuri, insa, acestea erau folosite pentru un scop si mai sinistru, de la gropi ale preotilor la rute de evadare regale.

     Exista putine culturi care sunt mai misterioase ca cea a egiptenilor antici. Monumentele lor enorme sfideaza ideile omului modern in ceea ce priveste tehnologia antica. Majoritatea oamenilor din zilele noastre, sunt de parere ca egiptenii acelor timpuri erau indrumati de puteri extraterestre, deoarece ceea ce au realizat ei nu putea fi adevarat folosind tehnologia ce exista in acele timpuri. Multi exploratori si arheologi, precum si multi hoti, s-au straduit, de-a lungul secolelor, sa descopere secretele piramidelor din platoul Giza. Designerii monumentelor probabil ca au anticipat acest lucru, deoarece designul lor ingenios le-a permis multor ramasite ale mumiilor sa existe si in zilele noastre, netulburate de hotii de morminte. Piramidele aveau in componenta o camera-capcana in care se aflau cateva lucruri ale mormantului, insa camera mortuara reala era si inca este pentru unele morminte, ascunsa. Doar datorita evoluarii tehnologiei noastre a fost posibila detectarea camerelor ascunse, sapate adanc in pasajele principale.

    In timpul domniei reginii Elisabeta I, practicarea ritualilor catolice era pedepsita cu moartea sau inchisoare pe viata. Unii preoti catolici mai curajosi au strabatut tara pentru a gasi catolici loiali, in casele carora executau astfel de servicii. Oamenii reginei ii urmareau pentru a impidica astfel de practici. Aceast lucru a dus la amenajarea multor camere ascunse in casele catolicilor, numite gropile preotilor. Acestea erau mici, spatii ascunse intr-un mod foarte ingenios, realizate pentru a ascunde preotii catolici in timpul raidurilor. Cautarile oamenilor reginei puteau dura zile sau chiar sapatamani, in care, deseori, erau implicati constructori cu experienta, antrenati sa gaseasca astfel de locuri ascunse. Unii preoti au murit de foame sau sufocati in acele camarute inguste in timp ce asteptau ca raidul sa se termine.

    Chiar si inainte de perioada in care preotii catolici erau persecutati, nu era ceva neobisnuit ca in casele englezilor sa existe camere sau pasaje ascunse, realizate cu scopul de a ascunde oameni sau pasaje care le ofereau o escapada rapida in caz de pericol. Existenta camerelor ascunse in castele sau in case a fost de folos in timpul razboiului civil englez, cand regele Charles II a disparut print-un pasaj de acest gen. S-a refugiat in cateva case prevazute cu camere secrete, petrecandu-si deseori cateva zile intr-un spatiu mic. Chiar si azi poti vedea camere secrete in multe case istorice din Anglia.  

    Printre cele mai inspaimantatoare camere secrete au fost cele folosite de catre H.H. Holmes, denumit, deseori, primul criminal in serie al Americii. La sfarsitul anului 1800, Holmes (nascut sub numele de Herman Webster Mudgett) a construit o cladire enorma in Chicago. O parte din banii necesari constructiei au venit din afacerile sale ilegale in asigurari si din crimele ocazionale. Ultimul etaj al cladirii de trei nivele continea numeroase ciudatenii arhitecturale, asa cum sunt scarile ascunse, usi care puteau fi deschise numai din exterior, precum si usi capcana, toate acestea permitandu-i lui Holmes sa intre in camere in timp ce oaspetii sai dormeau. Nici un constructor nu a muncit la aceasta cladire pentru o perioada mare de timp, deoarece Holmes vroia sa fie singura persoana care-i stia secretele. Se crede ca Holmes a ucis sute de victime in aceast "Castelul Crimelor", asa cum a fost cunoscut. Corpurile victimelor erau trimise intr-o camera-crematoriu ascunsa in pivnita casei, printr-un topogan secret. Castelul Crimelor a ars in totalitate in anul 1895, iar in prezent se afla un oficiu postal construit in locul acestuia.

 

    In timpul perioadei de prohibitie in America, la inceputul secolului al XX-lea, negotul cu alcool, precum si activitatile asociate cu acesta, jocurile de noroc si prostitutia, erau interzise, drept urmare acestea se desfasurau in ilegalitate. Comertul s-a extins in toata tara, desi in baruri nu se servea alcool, patronii aduceau ei bautura, iar barul se transforma intr-un loc de reuniune a viciilor comune. Ingeniozitatea folosita de catre contrabandisti era uimitoare. Toate barurile, cazinourile si bordelurile erau ascunse dupa o afacere legala. Intrarile in aceste localuri erau mascate prin pereti albi, podele realizate din beton solid si dulapuri. Desi multe dintre acestea au fost descoperite, iar proprietarii trimisi la inchisoare, unii contrabandisti au supravietuit, fie prin inselatorie, fie prin mita.