Pictura pe sticla – vitralii - sticla decorativa

    Termenul de vitraliu se poate referi la materiale din sticla colorata sau meseria de a lucra cu el. In intreaga sa istorie de mii de ani, termenul de "vitraliu" a fost aplicat aproape exclusiv la ferestrele de biserici, catedrale si alte cladiri importante. Desi in mod traditional, realizat din panouri  plate si utilizate ca ferestre, creatiile artistilor de vitraliu modern includ, de asemenea, structuri si sculpturi tri-dimensionale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

    Ca si material, vitraliul este o sticla care a fost colorata prin adaugarea de saruri metalice in timpul fabricatiei. Sticla colorata este inclusa in ferestrele cu vitraliu, in care mici bucati de sticla sunt aranjate pentru a forma modele sau fotografii, fiind impreunate (traditional) prin benzi de plumb si sustinute de un cadru rigid. Detaliile pictate sunt adesea folosite pentru a spori designul. Termenul de vitraliu este, de asemenea, aplicat la ferestre, in care culorile au fost pictate pe sticla, iar apoi sticla a fost introdusa in cuptor.

    Vitraliul, ca o arta si meserie, necesita o indemanare artistica pentru a concepe un design manevrabil si abilitati de inginerie pentru a reuni piesa. O fereastra trebuie sa se potriveasca in spatiul pentru care este conceput, trebuie sa reziste la vant si ploaie, iar, in ceea ce priveste ferestrele mai mari, acestea trebuie sa accepte propria greutate. Multe dintre ferestrele mari au trecut testul timpului si au ramas intacte inca din la Evul Mediu. In Europa de Vest acestea reprezinta cea mai mare forma de imagini de arta care a supravietuit. In acest context, scopul unei ferestre cu vitraliu nu este acela de a permite celor din cladire sa aiba vedere in exterior sau chiar sa admita lumina, ci mai degraba pentru a o controla. Din acest motiv, vitraliile au fost descrise ca fiind "iluminatul decoratiunilor de perete".

    Design-ul unei fereastre poate fi non-figurativ sau figurativ; poate incorpora naratiuni extrase din Biblie, istorie, literatura, poate reprezenta sfinti sau motive simbolice. Ferestrele dintr-o cladire pot fi tematice, de exemplu: intr-o biserica - episoade din viata lui Hristos; in cladirea parlamentului - scuturi de circumscriptii; intr-o sala de colegiu - figurinele reprezinta arta si stiinta; sau intr-o casa - se foloseste flora, fauna sau peisaje.

    Utilizarea modernului autohton a extins, de multe ori, termenul de "vitraliu", pentru a include obiecte de arta si de iluminare create din plumb si din folie de cupru. Transformarea plumbului si a foliei de cupru reprezinta arta taierii sticlei colorate si unirea pieselor intr-un design pitoresc. Metoda traditionala de concepere a vitraliului utilizeaza plumbul, fiind o metoda utilizata de secole in Europa, in principal in cladirile religioase, cum ar fi catedrale, biserici si manastiri, inclusiv in casele arostocratice. O metoda alternativa, prin care se inlocuieste banda de plumb cu folia de cupru, a fost inventata in secolul al 19-lea, cu scopul de permite crearea de lucrari tri-dimensionale, pe langa ce bi-dimensionale pentru care metoda benzilor de plumb este limitata. Metoda prin care se foloseste folia de cupru este cunoscuta sub numele de vitraliu Tiffany, chiar daca exista o dezbatere asupra caruia dintre artistii John La Farge si Louis Comfort Tiffany a inventat aceasta alternativa.